Reportaj în Botoşani, la cârciumă

Recreaţia din real a ghicitorilor în pahar

“Zodiacul” este un loc adăpostit, încadrat de un cazinou luxos-“Play and Win” pe de o parte şi de o brutărie de cealaltă. Ca un abţibild lipit pe mozaicul citadin, exact în mijlocul oraşului Botoşani, lângă o intersecţie circulată, este cotat drept cea mai atipică carciumă din oraş. Clădirile impozante dimprejur îl îngroapă în necunoscut, dar atmosfera din interior îl ţine neschimbat în faţa vremii.

În ce constă atipicul acestei carciumi a săracilor este lesne de înţeles de îndată ce te familiarizezi cu specificul ei. În mijlocul iernii, în luna decembrie, locul nu duce lipsă de clienţi, care altfel fac faţă frigului de afară dupa o tărie vărsată pe gat. Aici vin oameni care lucrează zi-lumină, după terminarea programului, zgribuliţi de frig şi mereu abătuţi de lipsa banilor. Îi leagă aceleaşi probleme, toţi au datorii neplatite, bocancii jilavi şi rupţi, coatele gecilor tocite şi palmele crăpate de munca zilnică. E de mirare chiar cum îşi permit să se cinstească cu “de-ale gâtului”. Noroc cu Nea’ Titi, chelnerul de la Zodiac, care a întocmit un caiet de datorii. A ajuns însă la al treilea volum, iar afacerea nu dă semne de prosperitate. Oamenii îsi afundă mâna în buzunar de cum intră, ca un ritual ştiut pe dinafară, aproape reflex. Unii dau pe gât paharul şi părăsesc la fel de repede localul, alţii îsi găsesc loc la o masă şi îl strigă pe Nea’ Titi, cu precizarea: “O tuică fiartă, repede că sunt flămând!”. Chelnerul, cu aerul că ar servi o figură proeminentă, îndeplineşte ordinul supus. Una dintre mese se află sub un televizor suspendat, spre care doi ochi tulburi privesc pieziş, cu o concentrare de neclintit. E un om singuratic, care îsi ajunge sieşi şi nu vrea companie.

Discordant cu muzica de pahar, hărţile cu zone istorice ale documentarului de pe Discovery colorează peisajul degradant al locului. Omul retras refuză să-şi dezlipească ochii de pe ecranul televizorului, în absenta momentelor când mai bea o gură de tarie din pahar, cu un nesaţ vizibil. Mai la dreapta, către intrare, este plantat un palmier de plastic împodobit cu beteală colorată , învaluită peste frunzele rupte şi pline de praf. Deasupra lui, un ceas mare din plastic auriu le aminteşte oamenilor că timpul nu-i crută si completează totodată decorul pestriţ al încăperii.

Curând îşi face apariţia un grup de bărbaţi, unul din ei ţinând un puşti de mână. “Hai Viorele, stai niţel până bea tata un rachiu”. Copilul de vreo 10-12 ani se asază între tatăl său şi un altul, care ciocnesc două pahare mici deasupra capului băiatului, umilit de gest. Acesta se juca cu fermoarul rupt al bluzei de trening şi privea ruşinat în pământ. Nea’ Titi îi aduse o ciocolată caldă într-un pahar alb de plastic, fără să-l observe cei de la masă şi îl mângâie pe creştet familiar. Băiatul îngheta de frig şi se misca pe scaunul de lemn care scârţaia îngrozitor. Râsetele zgomotoase de la masă îl făceau să tresară uneori şi să râdă cu subînţeles la unele glume deocheate de-ale bărbaţilor. Când se termină băutura de la masă, ei se apostrofează în dulcele grai moldovenesc, pasându-şi cheltuiala următorului rând. Îl aud pe un domn cu geacă de fâş vişinie şi cu o căciulă lăbărţată, lăsată pe o ureche: “Hai vecine, îi rândul tău! Încă 5 lei la bătaie, să-i iasă lu’ Nea’ Titi socoteala”. Nu-i de mirare că locul nu e refăcut sau încălzit, dacă oaspeţii sunt aşa de zgârciţi la consumaţie. Decorul pauper este însă pe masura celor care frecventează locul.

Oameni din clasa de mijloc a societăţii, care se refugiază în acest loc pe care îl ţin în viată doar prin prezenţa lor zilnică. Am observat că acesta este un refugiu, un han oraşenesc care reuneşte poveşti de viaţă similare, unde oamenii se cunosc între ei şi cunosc legile nescrise care guvernează localul. Toţi ştiu că butoiul cu ţuică se umple numai sambata, că muzica populară e preferata lui Nea’ Titi şi că oamenii care stau singuri la masa nu trebuie deranjaţi, căci au un necaz. Toate aceste lucruri sunt uşor de aflat din discuţiile celor de la alte mese. Abia se disting figurile lor, din cauza aburilor pe care îi emană când vorbesc, de la frig. Fumul de ţigară sălăşluieşte ca un efect lâncezit, ca un miros îmbibat cu vaporii de tuică. Miroase difuz, în fiecare colţ diferit, a tigări “Carpaţi” sau a haine vechi.

zodiac

Oamenii trag cu plictis din tigară, iar fumul se ridică de peste tot sa se amestece într-u nor nevăzut care înghite atatea şi atatea poveşti de amar sau de voie bună. Tatăl lui Viorel nu mai pleacă de la masă, iar băiatul aruncă priviri îngrijorate la ceas şi îl trage pe tată de mânecă. Acesta îl împinge, după fiecare pahar mai dezgustat, apoi râde mai cu poftă la gluma unui comesean. Bărbatul ameţit de atatea pahare scoate tulburat 10 lei boţiţi din buzunarul gecii şi îi trage o palmă grea după ceafă băiatului său, împingându-l autoritar spre ieşire. Nimeni nu s-a sinchisit nici de gestul brutal, nici de plecarea partenerului de pahar. Am întors atunci privirea spre ieşire şi am văzut prin geam oameni asemeni celor de aici care treceau şi îl salutau milităreşte pe Nea’ Titi şi pe unii “tovarăşi” dinăuntru. M-am îndreptat la rândul meu spre ieşire şi am trecut pe lângă tejgheaua ruginită de după care chelnerul le zâmbea celor de la mese ca de la un pupitru, aşteptând să fie chemat. Am văzut atunci zecile de sticle de vodka, tuica sau whisky aşezate cu migală pe un perete mic. Nea’ Titi mi-a lăsat o ultimă impresie a unui om resemnat cu slujba sa de chelner al săracilor, dar care se străduia să facă din cârciuma sa un loc cu “servire ireproşabilă”. “Clienţii de aici sunt amărâţi, dar merită şi ei să fie serviţi cu clasă, la pahar şi necazuri oamenii sunt egali”

.zodiac

Advertisements

One response to “Reportaj în Botoşani, la cârciumă

  • LucicX

    Botosani este un oras al adevaratelor contraste. Acolo poti vedea completandu-se perfect un Jaguar ultim model si un cersetor “la lucru”, o bodega murdara intre cladiri din sticla.

    fain reportaj. te astept cu mai multe articole pe blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: