Tag Archives: film

400 de lovituri (Les quatre cents coups)

O capodopera incontestabila a cinematografiei franceze, dar si a celei europene, 400 de lovituri se inscrie in seria filmelor autobiografice. Regizorul François Truffaut transpune in film cateva obsesii care i-au marcat copilaria: cinematograful, actele de delincventa, dar si cautarea libertatii. Acest film este “piatra unghiulara” a curentului numit Noul val (Nouvelle Vague), care a fost introdus chiar de regizorul filmului. Acest curent presupune utilizarea unor teme alternative pentru cinematografie, care valorifica povestile autentice de viata, promovarea unor actori debutanti si regizori care s-au format prin vizionarea multor filme si au un simt critic, nu teoretic. Regizori cineasti, nu specializati in film.

jean pierre leaud

jean pierre leaud

Filmul spune povestea lui Antoine Doinel (Jean Pierre Leaud), un copil in trecerea spre adolescenta care isi cauta libertatea intr-un mediu care il constrange in disciplina. Atat acasa, cat si la scoala, Antoine se confrunta cu un mediu opresiv, care il face sa se simta neapreciat. In cautarea unui refugiu, el fuge de acasa, chiuleste de la scoala si neaga astfel autoritatea dubla –a parintilor si a profesorului de literatura. La doar 13 ani, el comite acte de delincventa si devine un copil rebel pe care il urmaresc dramele personale.

Principala tema a filmului este influenta pe care un mediu familial nociv o poate avea asupra unui copil unic. Antoine are o mama care i se adreseaza doar prin reprosuri si un tata vitreg care este prea ocupat sa vada ca aceasta il inseala. Pe langa sarcinile pe care le are de indeplinit acasa, fiind pus de mama sa chiar sa stranga tacamurile dupa masa, copilului ii raman putine resurse pentru a se remarca la scoala sau pentru a fi atent- acesta se plange ca nu se poate concentra, purtand mereu povara conflictelor familiale. Un adolescent sensibil doar in privire, nu si in caracter, Antoine reuseste sa isi reprime frustrarea cauzata de nedreptati si sa nu planga atunci cand este lovit sau tratat cu indiferenta. Afectiunea parintilor o inlocuieste cu fapte reprobabile, menite sa atraga atentia, iar imaginea profesorului cu o fotografie a lui Balzac.

Extrem de bine realizat de catre regizor, drumul spre libertate al eroului este pavat cu alterarea identitatii, decorurile folosite fiind un suport pentru urmarirea cromaticii care picteaza povestea si nu a celei vizuale. Finalul aduce scene de-a dreptul impresionante si definitorii pentru universul launtric al personajului.  Dupa ce fuge din penitenciar, o alta suprimare a libertatii, Antoine are in fata ochilor marea, care i se infatiseaza sub forma libertatii absolute. Pentru Antoine, destinul nu are valoare, acesta fiind tocmai forta care il constrange, el initiind fuga de acest destin, faurirea unei poteci  de evadare.

E o capodopera pe care o recomand si-atat.

 

Advertisements